Cineva, undeva a rămas un vis fără stăpân...
iar eu îl caut... oare o simplă alinare...
ar fi de-ajuns? cred că da.
ar fi un strop de căldură lângă el...

cineva, undeva, a rămas o umbră uitată...
sub umbra unui astru negru...
cu aripile bătute în cuie grele
cu trupul legat de negurile lucind...

cineva, undeva se zbate murind în chinuri
puțin câte puțin... iar aripile...
i se scutură... pană cu pană...
fulg cu fulg... iar ochii-i sunt veșteji!

cineva, undeva se stinge legat la ochi
sa nu vadă adancul...
dar nu îl vezi nici tu...
cineva, undeva se singe în lipsa...
omniprezenței Tale...