Să aruncăm cu crengi aprinse
Și înmuiate-n smoală
În cei ce vor să ne oprească,
Sau să ne-abată.

Cu aripi împletite din mii de bice și de colți
De aur alb, să nu se strice,
Să răcorim până îngheață
Pe cei ce gura ne-o închid.

Și apă clocotită, cu miere și cenușă
Să vă acoperim la noapte
Să vă mănânce viermii
Ca și ei să sporească

Al vostru chin, al vostru urlet,
Ce-acum ne asurzește.
Veniți copii ce din luceafăr
Vă trageți toți, și frați nu sunteți