In fund de pesteri, picura de veacuri
Tacute lacrami, ce mereu se mana
Spre albele misterioase lacuri,
Si din adancul lor rasar fantana.

Fantana rece galgaie din stanca
Si raspandeste unde de racoare:
Padurei verzi da vocea ei adanca,
Campiei triste salcii plangatoare.

Asa in suflet picura cu-ncetul
Viata, ceasuri de melancolie:
Fantana clara, murmura poetul
O, de demult uitata poezie.

(1896)