...și m-am oprit.
Cum am putut sta?!
Când știam clar că tu mă vei trăda.
Poate cineva să spună
Ce e adevăr și ce-i minciună?
Am alergat spre răsărit,
Spre soarele ce m-a orbit,
Iar tu din spate m-ai lovit
În coaste;
Și sabia ta a pătruns
Pînă la gândul cel mai bine ascuns,
Ce dulce îmi slujea credința,
Și inima îi era locuința.
Paloșul l-ai scos victorios,
O,...odor al lumii de jos,
Gândești acum că poate
Vor intra în locul lui gânduri deșarte,
Gânduri cladite anume pentru a ne desparte.

Genunchii-mi sunt acuma jos,
Se sprijină pe praful gros.
Și capu-mi stă în jos plecat,
Sufletu-mi e îngenunchiat.
Nu-ți face griji, căci te-am iertat;
Știam că asta-i tot ce ai visat.
Cum am putut să cred eu, oare,
Că dragostea-i nemuritoare?