și dimineața vei găsi dormind
la sânul codrului o fiară nevăzută
pe buze cu rostirea ne-ncepută
precum un prunc visându-se minune

atinge-i sunetele aplecat ușor
încât să te pătrundă aeru-n ureche
și greu te vei afla de fraza veche
a celor care încă n-au rostit

în tine vei simți un duh crescând
atât de zgomotos încât se joacă
din sine vei ieși cum iese-o apă
din mama tuturor ce-au fost creați

alintă-ți nou-născuții cu dulci rime
încât să te iubească lumea-ntreagă
și nu ucide vânătorii care te dezleagă
de cine știe ce blesteme ancestrale

apoi înscorburează-te în ploaie
să-ți crească ramuri printre picături
înmugurește-te rodește-te să furi
din seva care se va scurge laolaltă

abia atunci vei împlini semințe
atât de neștiute că ești mort
și ce ești viu va înveli sub cort
drumeții profanându-ți sensul