aveau vorba curata ca o pagina
si nici nu auzisera de miscare
aveau chipurile ude de liniste
si se-mbratisau perfect,
fiindca unde se termina unul
incepea celelalt.

uneori se jucau de-a timpul
mai si pierdeau
sau alergau dupa mare
ca sa li se lipeasca nisip
pe degetele potrivite


si daca unul murea din greseala
celalalt nu putea sa se supere
ca trebuia sa urce un cer
si sa coboare un haos
ca sa-l aduca inapoi...
niciodata!