Aici...
lumea nu te-ntreabă cine ești,
de fapt ce rost are;
cosașii de azi
adună urzici
printre bălăriile ce cresc după ploaie.

Aici,
nu contează de unde vi,
doar ce cauți;
aerul deja îmbâcsit
miroase a păgân
de la o poștă.

Acum...
nu se mai poate schimba nimic
într-un labirint în care
rătăcim la picioarele țarcului
ca o turmă răvășită
de o haită de lupi înfometați.


Noi ne spălăm rănile
după fiecare înjunghiere,
pe când la focul de tabără
ei se ling pe bot
la fiecare pradă.

Mai târziu
vom culege
ceea ce au semănat alții în sâmânța noastră

Un destin rămas
ca singură consolare
pe potecile întortocheate.