Uneori cu-atâta grabă
Îndepărtăm o viață-ntreagă
Alteori nici că am vrea
Să ne despărțim de ea

Veri cu ploaie și furtună
Semn că lumea nu e bună
Și pământul a secat
Buzunarul cel plouat

În hambare-ncă mai zace
Pâinea de trei ani încoace
Curtea-i goală și-n cătun
Doar bătrâni - un nor de fum

Granițele noastre lesne
Le-au prăpădit pe neveste
Grijă-n case nu mai au
Doar la telenovele stau

Credința egoismu-ncurcă
Pe toți banii îi descurcă
Greul chipurile-a venit
Nu îi știm niciun sfârșit

Calendarele mai dau
Sărbători ce alții n-au
Fie ziuă, fie noapte
Munca-ntruna ne desparte

Sufletul bătătorit
Apune la asfințit
Copii desculți aleargă-n praf
Lumea toată-i în colaps

Ne-ntrebăm cu ciudă-n inimi
Dacă vom primi un sprijin
Toți se laudă că dau
De veste că nu mai au

Cerșim speranță seară de seară
Pe toți umbra ne măsoară
Ne paște și ne usucă
Și așteaptă să ne ducă

Culcușul nu-i pregătit
Sufletul nu-i adormit
Dar cavoul iar te cheamă
Nu-l asculți, mergi la cramă

Supărarea trece-o zi
Și spui fie ce o fi
Mâine-n zori când mă trezesc
Viața-ncepe, eu muncesc