agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-17 | |
Trecând în zare las-o dung-aprinsă
Primăvara, reînvie lumina stinsă În stoluri, șiruri, rânduri-rânduri Trec ai vieții noastre sâmburi Un copil aleargă pe drumul prăfuit O umbr-a cocostârcului a căptușit Desculț cremenele trec lunecând Peste piciorul alb, plăpând Fuge, fuge, fuge, fuge Mama pleacă, n-o ajunge Trei ani începând de azi Va rămâne între brazi Se-mpiedică de frica stăpână Peste casa cât o mână Odăile le-a cercetat O poză i-a scăpătat Cu lacrimi mari, stropi de ploaie Udă dușumeaua ce se-ndoaie Privește steaua ce-l aduce-acasă Seara de la joaca-i prietenoasă Visurile pline de tristeți pictează Un tablou ce-l înviorează Închide ochii, dorește să pătrundă În lumea marilor stăpâni de tundră Chipul celei ce l-a ținut de mână Încă străluce, dar nu-i la îndemână Și vrea să zboare s-o ia înapoi Dar pică în groapa de amintiri goi Se chinuie să joace badminton Ridică ochii spre cer și rămâne piron Un avion cu aripi de balaur Se apropie strălucind ca un tezaur Acolo-i toat-a lui copilărie N-a spus-o nici mie, dar nici ție Pământu-i fuge de sub palmă Înconjurându-l cu o nalbă E tot un tremur și vrea să doarmă La căpătâiul pomului, o goarnă Când va suna aminte să-i aducă Dulceața miezului de nucă Timpul s-a emoționat fără vrere Iar soarele-a intrat în recreere În jgheaburi de mătasă fină Se-ascunde noua lună plină Copilu-și scaldă fața lui zglobie Cu-o floare galbenă de păpădie Aroma teiului ce-n floare-a dat Peste întreaga ființă i s-a scuturat Cu mâinile obraznice el țese Culori vii cu-ierburile din iesle În drumul lui spre-nchipuitul avion Și-așează-n frunte mărețul medalion Un paj din lungile povești candv-ascultate A coborît din carul lui de lapte L-a adăpat cu veninul cunoașterii Să se ferească de marginea prăstiei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate