miros a mare...
a dor de iubire, a albastru!
și timpul îmi trece prin sânge,
cerneală violetă de vers rupt
din furtuna sufletului tău...
șarpele durerii mă urmărește,
ca urma unui colier thailandez,
din picături de turcoaz, impare.
ce rost mai au visele, dorințele,
dacă soarele pe care-l desenez
își taie flăcările... într-un refuz
sălbatic... de a mă purta
spre fericire?

15 iulie 2009, 12:00