rochia verde stinsă-n valsul desuet
al făgăduințelor
dreptul la fericire oscilând
între curioase furtuni și senin
dacă nimic nu mai seamănă
începutului
sunt un om sărac în evenimente
fără înălțimile sufletului
pe socluri albastre
asaltând în lințolii de rouă
rotunjimile astrelor
cândva dăruitele nouă
luna de brațe apas-un
ceasornic de argint
pura-i rotire trece-n subțirele filei
ninse din stele ascunse
poeme cât durerile cresc
spuza singurătății-și vorbește
în vine rebele