Și pentru că eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat să ghicesc și în surâsul tău
Pentru că mi-am zis că, poate, merge

Pe dreapta buzelor am văzut un
Drum de seară
Dar parcă nu-mi era adresat
Și un gând de ducă
Dar parcă nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Către celălalt colț și tot nu m-am
Zărit nici cât o secundă

Dar lasă că mă simt bine
Aici unde sunt
După ureche,
Atârnat între două șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.