agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 9499 .



Mănunchiul de flori
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Robert_Frost ]

2009-08-14  |     |  Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian



Pe urma unui om, m-am dus odată,
să-ntorc cosita iarbă-nrourată.

Dar dispăruse roua ceea care
îi ascuțise coasa-atât de tare.

Am fost să-i caut urmele pierdute -
și coasa auzii cum și-o ascute.

Plecase, deci. Și iată-mă rămas
singur, la rândul meu, în acel ceas...

..."Cum sântem toți, mi-am spus în sinea mea,
-muncind, în parte sau alăturea."

Spunând, m-am pomenit că-n fața-mi zboară
un fluture cu zborul într-o doară

cătând, cu amintiri întunecoase,
vreo floare care ieri îl încântase,

Zbură, jur-împrejur, cătând, cătând,
vreo floare prăbușită la pământ,

Și dispăru din ochii mei, în fine,
și-apoi, din nou se-ntoarse lângă mine.

Câte-o-ntrebare - un răspuns n-aduce.
Și iarba vream s-o-ntorc, să se usuce.

Dar fluturele s-a-ndreptat în zbor
către pârâu, spre un mănunchi de flori.

Coasa cruțase florile, tăind
doar trestiile-nalte, de argint;

Spre locu-acela am plecat anume,
ca florile să le cunosc pe nume.

Cosașu-n rouă, le iubise, deci,
lăsându-le să crească-n zorii reci,

nu ca să ne gândim la el, cumva,
ci pentru simpla bucurie-a sa.

Și, deci, cu fluturele împreună
suflarea zorilor simțeam cum sună,

și parcă auzii apoi cântând
și coasa lui,șoptind lângă pământ.

Un geamăn gând mi se ivi în minte
- și singur n-am mai fost de-aci-nainte,

cu el muncind și ajutat de dânsul,
și odihnind alături, când fu prânzul.

Și la taifas am stat până târziu
cu cel ce nu credeam că pot să-l știu.

Și-am spus: "muncind, nimic nu ne desparte
alături stând, sau fiecare-n parte."


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!