Mă uit în urmă la ceea ce numesc viață
cu toate acțiunile suspendate
parcă ar fi o poză la minut
secvență dintr-un film
în care mă închinam adeseori
priveam genunchii și mi se păreau firești
cearcănele
vînătăile coatelor
pe care îmi tîram mîntuirea

era vremea în care femeile se adunau în jurul meu
pentru o rugăciune
pentru umărul moale
suspendat între bine și bine
atingerile le vedeam normale
nimic nu dădea perdeaua
peste timp

a venit vremea în care femeile au devenit femei
umărul moale se mula pe sentimente
și avea ascunsă o plasă
femeile cădeau disperate
pentru o simplă atingere

așa am ajuns doctor de sentimente
am deschis un laborator prin care treceau străzile
opream mașinile și dădeam femeilor flori
bărbații se uitau strîmb
așteptau beri
și mese festive

și viața a căpătat gust
umărul tot mai moale formă
am devenit o mare parcare
și am hotărît un cartier de femei

privesc în urmă
viața
la geam pun perdele
bat scînduri
peste cîteva zile
peste cîteva zile….
umărul ia forma femeilor
miroase a moarte.