zeul privea niznai

era amiază
soarele strângea robinetul cu lumină

între noi se așezase iubirea
ca un covor pe bătător

pe jos smocuri de iarbă
de parcă ar fi acoperit
zone intime

timpul se dădea
cu talc

ca și când
trebuiau să apară după colț
americanii
se iviră niște băbuțe
una dintre ele ne privi și făcu
un gest din mână
gen
tinerețea asta

o mașină claxonă
exact când limbile noastre ni se atingeau
și își băgă degetele de lapte
prin pleoapele noastre închise

de atunci mi-am dat seama că
voi mirosi a dristor
tot restul vieții