Tristeți trecute de prima tinerețe
și dureri uitate în ultimele surâsuri,
zgomote de clopote goale, și tăcute,
resturi de singurătate și sentimente absurde-
frânturi de trecut și prezent ce mi se spărgeau în constiință.

Speranțe zdrobite se ridică din scrum, în timp ce
zâmbetele se forțează să- mi rideze fața.
Amorțeala morții îmi lasa membrele libere-
zăbrele și lanțuri și lacăte tremură,
Ferestrele mele nu mai au gratii.
Din vina ta am înviat,
Din vina ta sau poate datorită ție...

Îți mulțumesc!