Vă scriu ca și cum m-am așezat
pe vioara mea...
mutilând-o
gâtul, călușul de miere
și popul, corzile care au pocnit.

Vă scriu că mă uit la ea
ca la o păpușă rănită
iar pata de culoare spre roșu
s-a aprins și mă arde-n suflet.

Nimic nu dă timpul înapoi


iar tu te desfaci în mii de bucăți
de lemn cremona.

nu încerca să-mi vezi mâna
care o mângâie...

bianca marcovici