De când ale tale cuvinte
Mi s-au tipărit în minte
Viața mea este o mare
Unde totul e doar sare.

De când te-am văzut ultima dată
A mea rană cu sare-i presurată
Rana pe care voit mi-ai facut-o
Și mințind ai adâncit-o.

De când ai mei ochi au întâlnit
Al tău chip de lemn cioplit
În viața mea totul s-a ruinat
Presimțind că voi fi dezonorat.

De când ai tăi ochi sfredelitori
Spre mine îndreptați erau
Știam că tu te uiți la nori
Iar ceilalți toți de mine râdeau.

Dar de când toate astea ți le spun
Mi-e silă să mă uit la tine
Așa că iau creionul și le scriu
Ți le trimit săptămâna care vine.