aș putea să-ți scriu un tratat despre senzații
ca de exemplu o dimineață de duminică în care cafeaua îți arde limba
și-o stingi cu bere neagră
vocea preotului de la episcopie răzbate pînă în balcon și mai sus
în oase
îți imaginezi un oraș de moschei să nu-ți aduci aminte
că trebuie să scrii despre hipotermii
și explozii
vrei doar un oraș în care un muezin- poate să fie la fel de bine necunoscut
te cheamă la rugăciune
întinzi covorul faci o plecăciune și brusc
îți iei zborul
ai putea foarte bine să mori dar fără drama de după
cînd toți spun ce ar fi putut să iasă din tine
dar uite că ies fluturi
fluturași votați băse votați crin
dacă adorm nu mă simt bine fără sacul de unică folosință
în care vomit pe la patru cam tot ce-am trăit
tot ce-am trăit mă mănîncă de viu
vomit în sacul de plastic
senzația că ucid și ascund trupuri în saci de plastic
ai fost la o expoziție de pictură ținută de niște elvețieni
managerul s-a interesat de lucrările tale
ți-a cumpărat una cu 120 de lire
elvețianul a vîndut una cu doișpe mii
îmi spui că ești mai bun decît ei
eu rîd ești omul păianjen mă corectezi
omul cu păianjeni
sîntem oamenii cu păianjeni
într-un colț le predai lecții despre impresionism
într-un colț le predau lecții despre cum să nu facă ce am făcut
la dracu nu muriți mă ca viespea de pe balcon
chircită și necunoscută

și totuși doare al naibii cînd te trezești dimineața
te simți ca un pește cu un cîrlig înfipt în buză
momeala să te trezești să mai umpli o zi
ca un cozonac pregătit pentru un hram oarecare
e prea tîrziu să te mai crezi al pacino într-o după-amiază de cîine
e prea tîrziu pentru o altă după-amiază de cîine în care zaci beat lîngă o sticlă de whiskey
ca un general care a pierdut o mie de oameni într-un raid oarecare
și totuși doare al naibii cînd viața iese din tine
întreabă dacă scaunul e cumva ocupat
și-ți dă de băut
din complezență
din milă că nu e cineva lîngă tine care să urmărească
un nenorocit meci de fotbal