|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ în pod ard niște fotografii cu tine
■ Mahmur în lanul de secară, Vasile dă cu ochii de trei grații, către seară
■ doar despre cele care parvin
■ noaptea ca un magnetofon ce ne înregistrează respirațiile
■ cerneală invizibilă
■ poem felin
■ primul manifest al bucolismului etilic sau al etilismul bucolic, vă rog să mă credeți că nu mai știu nici eu
■ Celui care se schimbă
■ poem de dragoste
■ Orice clişeu inocent
■ Blid de ciolane
■ O țigănească
■ Minută
■ Şi totuşi… (azi, dup 4 mai/25 - Însemnare previzorie)
■ Maria Nefeli, inima mea
■ Balada refuzatului NA UN DA - în epură
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Sonet XLVII poezie [ ] (singurătatea … )
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ovidiu Oana [pârâu ]
2009-11-07
| |
Singurătatea, când cel drag mi-e casă
E deznădejde. Dacă Dumnezeu
Nu-mi dă speranță, cum voi trece eu
De zidul orb, când celuilalt nu-i pasă?
Mai rabd un dor sperând. Poate mă mântui
De aspra ta sentință condamnat,
Să ies din labirint înseninat,
Sau dacă nu, prin iad, în veci să bântui.
Mi-e libertatea temniță mizeră.
Ce mic e universul pentru prins!
Când ”te iubesc!” răsună tot mai stins,
Nebun e, oare, cel care mai speră?
Arată-mi, Doamne, calea spre-mplinire,
Sau fă-mi din vise, tristă nălucire!
|
|
|
|