La o masă doi țărani
Într-o seară mohorâtă,
Discută iarăși de bani
În taverna amărâtă.

Au chimire mari și late,
Din păcate însă goale.
Așa este pe la sate,
Þin căldură doar la șale.

Printre fumul de mahoarcă
Și mirosul de coniac,
Planuri fac mereu, încearcă
Sete-i să-i găsească leac.

Nevestele stau pe șanț,
Au fost prin străinătate...
Fac socoată și bilanț
La sumele adunate.

-Măi Ioane, am un plan!
Zice tare nea Arsene...
Vom servi astăzi molan
Din fonduri europene.

Am să plec până acasă,
Rup uluca de la gard!
Vai! ce sete mă apasă...
Îi cer muierii...SAPARD.

Nea Ion cu greu oftează,
Gura rău i s-a uscat,
Halba cu bere visează,
E tocsun, e agitat.

-A mea e mai arțăgoasă!
Mătur frate cu ea prispa.
Vreau din geanta ei frumoasă
Să-mi dea din bănuții...ISPA.

Au plecat ca niște zmei,
Fondurile să înhațe,
Se întorc, dar mielușei,
Au acasă niște cațe.

-Domnul cârciumar zis...PHARE,
Te rugăm de ești amabil,
Toarnă puțin în pahare
Un coniac...nerambursabil!