Potecile se întretaie undeva
Dincolo de orizont;
ÃŽn trecut.
Atât de departe!
Gutuile galbene
Mă duc cu gândul la mama mare,
La scrinul ei vechi.
L-a vândut într-o iarnă
Să ne scape de foame.
Ce dacă e praf și mă ustură ochii,
Și umbra seamănă mai mult a durere?
Furnicile presimțind uraganul
Mi se urcă în zig-zag pe picioare.
Pe poteca ta nu sunt gutui.
Sunt castane.
Ne vom întâlni
Dincolo de orizont, în umbră,
Să ne povestim întâmplările
Prin care-am trecut.
Ești departe, demult!