E noapte, ies pe prispă. Sunt năuc.
Mă strânge bolta-n doage cardinale
și am în loc de creier un coltuc
de lună coborând spre amigdale.

Văd urme în noroi, care se duc
la poarta veche, fără balamale,
și-mi dau în cap cu ultimul uluc -
erai a mea, cu toate ale tale!

Cu silueta lui de eunuc,
se-apleacă plopul, indicând agale
spre disco-barul lui DJ Manuc,
de unde urcă izuri boreale...

Te-aș aștepta non-stop, dar în curând
mă duc... Devale, să mă iau un rând.