Eu te privesc cum pleci nepăsătoare,
Cum brațul tău candid, dispare,
Îmburghezit de lume fără mine,
Iar eu mă-ntreb cum ar fi fost mai bine.

Godeta timpului rămas nuanțează,
Profilul tău și-al meu pe pânze,
Simetric opuse, se departează,
Și tu te pierzi cu celelalte foste muze.

Pare-mi-se că te iert...
Dar să nu te mai întorci la mine,
Căci nu mai am un ochi și vad incert
Și demnitatea-ți se cuvine.

Eu voi dansa prin lumea mea,
Când te vei pierde iar de trup,
Onirică privirea-ți va căuta,
În zadar, căci m-ai pierdut.