Mă doare neputința,
mi-e grea ființa,
sunt plin și-mpovărat de negrul păcat.
mi-e plină gura de țărână,
scrâșnește colbul lumii-n dinții mei.
Mă sufoc, strivit fiind de propriu-mi trup.
Iar cunoștința libertății rupe cu cruzime
Cu-n clește–nroșit în foc , bucăți din conștiința mea.
Mă doare și urlu în neștire ca un bezmetic,
Ce sunt cu-adevărat.