duminică de duminică un pîlc de oameni negri
ies din biserica neagră pe străzi
nimeni nu-i vede cînd intră și se închină
nici picăturile de ceară închegate pe haine
i-ar numi lumea oameni pestriți și i-ar înțelege
dar nu se văd decît împreună cînd ies și inundă străzile
cînd stau în povești pe trecerea de pietoni
atunci șoferii lasă geamurile jos și înjură cu glas tare
ei se feresc puțin ca pentru o alee o cărare strîmtă
acoperă înjurăturile cu binecuvîntări și se fericesc între ei
mulțumiți de mîntuirea ce se apropie.