Prin pîntec fluturi zbor,
pe buze-
surîsu-orchestrei de viori,
țîșnesc în roiuri buburuze
din buchii.
Mă cufund în nori.

Un nume se dizolvă-n gură,
prin vene-albastre flăcări curg,
delir pe pernă în arsură,
cearșaful- bolta în amurg.

Sub tălpi- cărări cu capu-n Lună
și pauză în veac grăbit.
dorința-n șoaptă se adună
din nerăbdări ce m-au zdrobit.

Pe frunte fulgii cad petale
și-n februarie-i april,
urcușul se preface-n vale
chemările- de păsări tril.

Iar chipul tău din stropi de rimă
gătit în nimb de heruvim
pe-a mea retină se imprimă
prin spațiu spart să ne privim.