când am plecat m-ai jelit
ca pe ultima zăpadă din an
era martie și fugeai desculță după mine
ai plâns ai căzut în genunchi
ți-am văzut tatuajul în lumina lunii
te-ai prăbușit în omătul de-o palmă
am crezut că vrei să faci îngerași
și luna te izbea cu raze confiate pe umăr
de parcă s-ar prelungi în tine
te-ai jurat că o să mori acolo
ți-e deja bine cald liniște etc

n-ai mai spus nimic auzeam doar
scâncetele icnetele bocetul cosmic
am încercat să-mi amintesc dacă
ai fost bună la pat dar mă plictisea
cu insistențele ei plângerea asta tembelă

apoi mi se pare că am plătit luna
să te măngâie am rugat un tip
cu mustață să te ducă acasă