ea
era frumoasă
ea

rece
nodurile oaselor grunjoase
lovind sec
brațul drept, brațul stâng

ea privea nisipul ferestrei
noaptea

desfăcută nod după nod
rochia îi aluneca
lăsând umărul gol, pântecul
sânul ei stâng
sânul ei drept
ea

lovea în el sec și săpa
tunel în tunel în tunel în tunel
și-așa depărtare
cu degetele roase de tot săpa
în uitare

pene
cu vârfuri murdare de sânge
straturi de fum
ningeau surd
cu mâinile pline de sânge
un fel de-a muri
nicidecum

ea
era frumoasă
o zăpadă albă
îi mângâia trupul
piciorul strâns sub
ca un lut tăiat
umerii rotunzi printre pahare de plastic
rupte
resturi de țigară
în drum

iar fereastra