agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-27 | |
În beciul zgomotoaselor ceruri te-am zărit întâia oară.
Toți îngerii înebuniseră... pentru o seară s-au lepădat de aripi ,de sfințenie... și s-au apucat să se joace de-a cele lumești ...pentru o seară. Timpul se scurse,neașteptand de sus mâhnirea, Tu m-ai lăsat să te conduc aproape. Ne-am învârtit în cerc, în jurul nostru noaptea ctitorea biserici, noi ne plimbam singuri,târziu,în întuneric. Nu puteam încă să-mi dau seama ce mă-mbătase mai tare: vinul păcătos? sau ochii tăi de înger? Deși eram suficient de beat, Tot nu-mi găseam curajul să te sărut. Bla...bla...bla!-ne spuneam cuvinte unul altuia ca și cum sărutul nostru avea musai nevoie de această formală, prostească încuviințare a vorbirii... Ochii tăi păreau a-mi spune: "Hai,ce mai aștepti? Mă săruți sau pleci? Oricum,orice ai face,mai stau puțin,grăbește-te sau fă ceva! Oricum,amândoi suntem puțin cam beți." Ne-am mai învârtit o data-n cerc. Am hotărât să dăm ocol bisericii-nalte ce-o ctitorise noaptea: frumos lăcaș,calde lumini în miez de iarnă,stele pe cer, ...deasupra cerului tot stele... Pe obraji simțeam înțepătoare mângaieri de ger suav, Încă nu-mi dădeam seama ce anume mă îmbătase mai tare: zâmbetul tău? sau înșelătoarea bere din pahare? Ajunși la poartă,trebuia să-ți spun ...iarăși cuvinte și liniștit s-o iau la drum. Dar iată ca ne-am prins la sărutare, M-ai tras de mâna să ne-ascundem, Să nu ne vadă-un orișicare. Doar noi doi,singuri,târziu-n întuneric... Ne sărutam cu-ardoare, Buzele tale,buzele mele... Ah,ce sete izvora din ele! Trebuia să pleci,mreaja nopții se rupse De văpaia zorilor părea că fuge-ntregul vis, Zburai și tu cu el departe,frumoasă fată, din miez de noapte! În drum spre casă,m-am oprit... singur, așteptând în muribundul întuneric licărirea unui răsărit blamat, primul răsărit la care aș fi vrut să mă răstesc... sa țip,însă îmi trecuse acel gând de răzbunare-răbufnire, Dar acum nu-mi rămânea decât să mă întreb, să mă frământ-durere mare: Ce anume mă-mbătase mai tare Tu,frumoasa mea, fragedă iubire? Sau ultimul pahar din blestemata de tărie?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate