Vînători de gînduri rele, printre cîmpuri de flori albe și flori triste,
Îmi alungă malurile, apelor cu valuri strîmbe, ce îmbracă stînca rece.
Dintre suflete uitate între nopți și zile, eu te chem din adevăr și cinste.
Cu sărutul meu pe pîntec, uit din clipe neatinse umbrei care trece.

Iarba din covorul moale se trezește în vîrf de lance ascuțită.
Iar din sufletul cu sînge cald, se naște în miracol clipa de iubire infinită.
Lanțuri grele între gîndurile vii, mă mai leagă pe vecie de iubirea vieții mele.
Și rămîn mereu cu gîndul să nu pierd clipe din iubire, cînd iubesc în mine una dintre stele.