Icoana sufletului


Icoană albă am purtat în suflet
de când am intrat în lume
atunci când Te-am zărit întâia oară Doamne
erai învăluit de o mahramă albă.
Chip de lumină sacră ai așezat în mine
din al Tău chip icoană de lumină albă, Iisuse.

Doamne al luminilor izvoare
atunci când te-am privit Iisuse Doamne
am simțit Lumina Ta cea vie
cum coboară și sălășluiește tainic
și pulsează... în inima-mi ce îți simte,
a Ta sfântă iubire.

Picături de lumină se tot preling
din sufletul ce ți-L închin Iisuse
Icoană de lumină albă sacră
se așeză peste chipul meu, întipărindu-se
Tu Doamne cel ce m-ai zidit în lume, al Tău chip
eram eu cel ce a înviat,
când Tu Iisuse Doamne
nu m-ai mai lăsat să dorm în agonie
unde nu știam de lume... și nici...de mine

Icoană vie Tu Iisuse Doamne
ai zidit în mine, ferestrele iubirii Tale
Iar picăturile din cerul tău...
și cele ale inimii mele,
Le-ai unit întru veșnicie
într-un izvor de apă vie.
Așa s-a născut în mine Doamne
Crezul meu în Treimea-ți Sfântă
ce l-ai lăsat să urce ca o floare de muștar
la poarta sufletului meu...
ce era acum altarul Tău.

Te port de atunci în suflet Iisuse Doamne
și-ți mulțumesc că mi-ai dat chip alb de lumină
între alte chipuri luminoase,
binecuvântate de a Ta lumină.

Să fim toți un singur Chip de tihnă și lumină
purtător de-o singură lumină.

09.06.2009 Romeo – Nicolae + ASiIiVro