Nu mă lăsa să cânt
Nu mă lăsa să cânt niciun vers
Nici măcar să ating ceva, nu mă lăsa
Port cu mine osânda
De a topi cuvintele în prafuri de stele
Și sunetele în prăjiturele

Ascultă cum cresc prin copaci iluzii
Cum oamenii cred
In îngeri
În ghicitori
În magia unei lumi cu vise

Pune unde vrei tu punctul virgula
Dar lasă-mi mie semnul de întrebare
Să pot atinge treptele
Unde povestesc alchimiștii
Acolo unde mi-e dor și de o frunză

Nu, nu mă lăsa...
Leagănă-mă...!