+++++++++++++

prima și ultima sunt întregi
restul ar putea fi orice mai ales
traverse ale unei căi ferate imposibile

timpu-a trecut în curând
nimeni nu va înțelege un tren
îi consider pe hoții de șine vizionari

noi ceilalți? coborâtori din mers din când
în când izbindu-ne fruntea de vreo statuie
dincolo de gard un copil
încăpățânat ca o gutuie

---------------

nu poți numi absența dintr-un drum
când lipsești din propria viață din propriul
somn singur patul tău o știe
umbra serii lungește odaia
într-o mână întoarsă pe ceas

de-aceea simt genunchii moi ca niște brusturi
de unde viciu-și licăre micuții ochi de șarpe
poate ar fi destul să mă ridic în picioare
părăsind orașul împreună cu ploaia

numai așa îi poți întâlni pe aceia ce au scris
niciOdată
zi și noapte prin lume fără bilet: controlorii

. . . . . .||. . . . . .

întinderi sinilii mizere bulevarde
colțul străzii miroase a dentist
și-a frică de copil amenințat de-un clește

acolo urlă minunea!n celule bolnave

credința este anestezic
oamenii nu mai râd frumosul e smalț
iar urâtul: dinți lipsă – găuri în gură și-atât

capul tău sâsâie inima-ți sâsâie
nimic este de făcut