Zig zag de aripi strânse-n așteptare
Se împletește-n ochii plini de zmeie,
Complicități, de vise de femeie,
Se zbat negând durerea din nestare.

Sonoră strălucire-n piruetă
Se tânguie pe varul din cărare
Și-n buza nopții, o privighetoare
Se cântă-n amăgiri de giruietă.

Roua, sfioasă, nu vrea să se-așeze
Chiar dacă în dospire poartă stele,
Bijuterii de plumb topit, mărgele,
Ornează ambrazuri de metereze.

Doar luna se mai zbate și din coarne
Azvârle diamantul ce se-adapă
În violetul care cerul crapă,
Trezindu-mi somnul cotropit, din goarne.