agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 951 .



distihuri diafane
poezie [ ]
exercitiu neoplatonian

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [romantica3 ]

2010-07-01  |     | 



azi îmi voi exprima ființa printr-un consens neoplatonian
Dragostea știe că nu există breșe intre oameni,
Lumina știe că teroarea nu vine din sinele adevărat,
Infinitul știe pentru ce suntem conexiuni galactice cu Dumnezeu
suntem zefiri distihuri senzorale și toți vom ști diafan acest lucru,
de la Aris ton până la Hristos triumfător preafericit,
iubind ne-am rugat să ne manifestăm iubirea intactă
marcând timpul cu vindecări de multiforme energii
mereu la un capăt de lan mirosind a porumb copt
( etern picnic etern deliciu)
burdușind găuri de șoareci cu vesele profeții să nu mai roadă ,
din sufletele care ne-au păzit cu viața
să cuprindem ere infinite
-?oare cine ne-a gândit atât de mici să încăpem
în cutiuțe de prefabricate și chibrituri fosfori, înghesuiri multicolore de aprins forme de ceară
cu pretenția (mincinoasă) de energii iluministe.
memoria dramelor lumii încape într-un micron,
nimic abstract alarmant în afară de măștile
tiranului Ares ce ne-au rânit până la recviemuri
dar nu-i nimic vom arde măștile ca vreascuri...

scriptura ne conduce spre alte întrebări ,
(epiloga nu-i sfârșitul povestirii) fără granițe începem alta
ne vom ruga să nu existe nimeni să nu-l putem ierta,
abia acum simțim o sfântă relaxare,
deasupra zilei guvernatoare Cloșca cu puii de aur
microuniversul cuibărit în inimi crește adorat vegheat
toți centru din lan mirosind a floarea soarelui,
cu divinația consemn să ne rotim după soare structurile- sudorile să fie mir
să auzim dincolo de fizic exegetic
( magicianul- magnificul- ubicuitatea serenă )
aici și pretutindeni epifenomen democratic.

munții și câmpiile multiplică surâsuri de copii
Dumnezeu Tatăl se joacă neobosit cu noi
preferatul joc de-a v-ați ascunselea
a toate trist când ne ascundem ca nebunii în grote cu șerpi, cu gorile
expuneri la sălbatice bolnave puteri- mulți încântați că pot uri.
a toate fericit când e descoperit facil și râd viori, piane , muzicuțe, octave de ecouri.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!