ajungi să-ți dorești o zi în care nimic să nu aibă logică
să fie măcel
o zi în care să te întreb de ce mă iubești

de unde știi atâtea despre dragoste
despre lumina care ar trebui să țâșnească din ea ghemotoace
să plesnească împrejurul nostru ca un cerc strâmt
și hainele să cadă de pe noi ca o alunecare de sol

cum e libertatea asta să-mi zici în care dragostea e o fiară în cușcă
și cum se explică sângele curs carnea sfâșiată

de ce mă iubești tu
va veni ziua când nu te voi mai întreba niciodată asta
o zi în care libertatea mea va fi nisip lumină sticloasă
și nu vei găsi nici o crăpătură tainică să vezi
cum are loc transformarea unui corp neînsuflețit într-o femeie trucată




(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)