"Lacătele de piatră
Se deschid cu râuri
Lacătele de apă
Se deschid cu stele
Lacătele din noi
Se deschid cu o lacrimă."
Definitia lacrimei - Octavian Paler

Aripile Îngerului Negru s-au desfăcut peste abisul durerii
un singur trofeu ți-a cerut ~ inima,

vârtej înnegurat de gânduri, tu suflet neliniștit, Chanchala Sarvaga*,
orbit uiți visul, trăirea, iubirea,
rătăcitor, cu fiecare pas, adânc calci și-ntuneci lumina,

amintiri risipite în cioburi-vitralii le-mprăștii în neant
luciri de ape învolburate ne-ndepartează timpul,
tot mai străin te târăști cu fiece gând,

în urmă doar răni, lacrimi, fum, drumuri tot mai retrase în ceață,
privind în oglinda de ieri doar gârbova ta umbră trece,
bâjbâi pribeag călător prin întunericul nopții

cu o mută strigare tot mai singur în cercul durerii
ziduri înalte ți-apar iar în cale, destrami inutil un alt cerc,
osândă ți-e veghea-n eternul pustiu, nesomnul,

o singură cheie va dezlega lanțul blestemului atras
lacrima si întoarcerea prin cercul de foc, prin labirintul de ieri,
poarta spre Ochiul Luminii, nemărginita iubire din inima pierdută

din casa-gândului fiece unitate ne cere o nouă trinitate ...