Octombrie! Bat norii de cenușă
Cu albe picături de untdelemn
Și despărțiri în zăvorâta ușă
A sufletului - foc în trup de lemn.

Pe-ncheieturi, cu zangăt de cătușă,
Cad frunzele dintr-un copac nedemn,
Iar tu, la poala lui, ca o păpușă
Stricată-mi spui cât de puțin însemn.

Săgeți din păsări căutându-și sudul
Þi-ndrumă pasul moale și august,
Iar eu rămân să-ți duc sub pleoape nudul,

Să îmi amestesc sângele cu must
Și-n spuza încă fumegandă crudul
Și vechiul adevăr din noi să-l gust.

7.10.2010