Ce-ar fi viața fără pasiunea dintre cer și pământ?
of, numai albii secate ca venele în aspru trup...
timpul ar fi aprig ca viforul în negru veșmânt.
prin orașe pustii arme rebele cu moartea în grup.


Dar eu am dobândit șapte anotimpuri de umană slavă,
artiști îmi cântă când nu mai vreau sa plâng,
dansez cu aurore violet, cu fluturi în noapte suavă.
Primăverile-s a lunilor când cheamă ciocârlii în crâng.


Atunci salcâmi nu se mai tem de turbate furtuni,
inimii adună miresme se umplu luncile de dropii,
cu-atâta forță cred în primăveri strecurate-n plămâni,
în codru festival renascentist. Doamne fericit te- apropii.

Prin colecții de prieteni chiar de discuri cu sorți triste.
vreau maestre harul tău de primăvară foimos semn de sfântă veste.