te visez așa cum un soldat adormit în tranșee
sub ploaia de gloanțe
vede cerul deasupra casei lui

aici țărâna ține de cald
ghirlandele sunt de sârmă ghimpată
oamenii înjunghie orele în jurul meu
soarele - o gură de tun
în apă cenușa devine coral
mă apropii

mă micșorez pînă devin
o pată roșie pe fruntea ta
pe marginea ei o mulțime de curioși
se uită în jos ca într-o fântână
un copil aruncă o piatră
o prind adânc în tine
afară s-a făcut liniște
din circul de la marginea orașului
a rămas doar cupola
suspendată pe coloane de fum