atâta splendoare risipești în neant
eu sunt Neantul
ce în genunchi ar veni către tine
atâta lumină radiezi în întuneric
eu sunt Întunericul
gata să-ți dezvăluie nepătrunsul
atâta aromă împrăștii în vânt
eu sunt Vântul
ce supus te-ar adia cu iubire...
de m-ai lăsa

atâta tristețe mă scaldă pe ochi
tu ești Ochiul
ce se închide să nu mă vadă
atâta pustiu mă ninge pe suflet
tu ești Sufletul
ce nu mă vrea pereche
atâta tăcere mă doare-n cuvânt
tu ești Cuvântul
ce mă arde dar nu mă rostește…
oricât aș vrea

atâta despărțire ne pierde în uitare
tu ești Uitarea
ce niciodată n-aș dori să vină
atâta singurătate ne scaldă-n durere
eu sunt Durerea
ce orice-aș face nu-și mai află leac
atâta speranță ne preface în iubire
suntem Iubirea
ce sinceră și caldă ne-a îmbrățișat...
numai o clipă