Mi-au rămas marginile arborilor goi,
stelele umede ce-mi tulbură porii,
câteva frunze latine
și restul urmei risipită-n tine…

Mi-au rămas răsucirile nefirești
prin timpanul clipei...
și golful din cuvânt
în care-mi ard zborul…

Mă vând uitării!...

Și totuși…
mi-a rămas cearcănul așteptării
sub clopote de fum…

Între oglinzi se risipesc imagini…
noaptea coboară…
și dincolo de mine -
ochii bolnavi de iarbă
mă vând altui anotimp…

Zbatere disperată,
spre care zile curgi?

Mi-au mai rămas
drumurile albe
și sufletul jefuit de fluturi
de-ndoială…

Între oglinzi se risipesc imagini…
și ninge…cu scrum

Ileana Popescu Bâldea