Iubito, toate au un sens si o chemare,
Toate-ncep si sfarsesc langa un prag,
O departare se sfarseste langa mare
Si rataceste-n valurile care o atrag.

Cu noi au inceput ninsorile iubirii,
Iar vantul, noi l-am invatat sa planga
Si-am vrut sa dam o sansa nemuririi,
Cuvintele din lacrimi, sa le stranga.

Suspinele imi ard pe buze sangerande
Si fulgera-n privirile ce te-au pastrat,
Iubito-n ochii mei, eu nu ma pot ascunde
Fara sa stiu ca ma gasesti ca altadat.

Nu pot sa-mi spanzur lacrima de pleoape
Si eu din stralucirea ei sa te privesc,
Pentru ca-mi esti intotdeauna-aproape
Si-n tot ce-mi aprtine chipul iti gasesc.

Iubito, toate sunt uitare fara amandoi,
Din cand in cand as vrea sa-mi vii in vis,
Sa stiu ca zorile-nfloresc, pe langa noi
Iar fluturii se-ntorc, cum au promis.