agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-15 | |
azi noapte iarăși nu am dat geană în geană
de lumină vă spun să mă credeți odată sunt mai obosit ca sisif-ul din ploape osândit de camus să-și care deodată toți bolovanii pe care victorios într-un război în care pierde tot se urcă câte un pic cu fiecare zi la cer aș avea mare nevoie de o cafea tare și amară (ca viața asta care rămâne totuși un coșmar frumos) să mă refac ori măcar să mă mai înviorez ar curge însă prin mine ca dintr-o stropitoare sunt ciuruit tot am numai goluri în cap de la o vreme pasărea asta nu mai are liniște cântă într-una și scoate niște triluri ciudate pe care le scuipă grăunțe adunate aiurea de te miri pe unde zac uitate și neâncolțite prin cine știe ce miriși nearate ori locuri băltite săgeți otrăvite care se izbesc și se înfig în tavan în pereți și în dușumea iar de acolo veninul lor se adună și se scurge pe sub cearșaf îl simt cum îmi amorțește încet încet picioarele urcă apoi ca un fior de gheață prin șira spinării și mi se fixează rece exact în ceafă stafie ce mă urmărește pofticios din umbră când a venit la mine să-mi povestească despre icar nici nu exista meșterul dedal era un porumbel alb alb cu doi ochi negri în care se scufundase toată lumina am gângurit amândoi până s-a terminat drumul și-am luat-o de la capăt pe un altul fără să ne dăm seama că vorbim semințe de rai pe-un picior de plai mănos sau mânios că-i trecusem fără să-l întreb hotarul ne-am jucat împreună de toate am mâncat dude ne-am scăldat în păcate și ne-am dat în comedia lumii răstigniți ne-am lăsat arși pe rugul acelorași cărți aceeași școală militară am urmat-o și ne-am rănit în aceleași bătălii îndrăgostiți de-aceeași fată când eu făceam copii el s-a făcut rândunică le-a clădit vegheat și binecuvântat cuibul când mă credeam prinț cezar faraon el cocor îmi bătea cu ciocul nestemate în coroană multe am mai pătimit unul cu altul cum ațipeam o zbughea așa din senin să nu îl pierd umblam năuc după el colindând lumea flămând de viață se ascundea de mine în valurile mării ori în vreo cârciumioară deocheată l-am găsit într-o lăcrămioară alt-dată într-o vioară abia l-am deslușit într-un tablou de petrașcu de unde parcă nu mai voia să vină acasă uita de el se dăruia la negustori și târfe cerșea râdea se îmbăta dansa cânta de inimă albastră mereu pofticios mă punea să-i aduc câte și mai câte el îmi ciugulea întunericul din jur să fiu arătos de aia a ajuns azi poate corb iar eu albesc porumbel rândunică cocor corb habar nu am ce-o fi o fi cum bine zicea filozoful ăla că este ce este (fiindcă viața asta rămâne totuși un coșmar frumos) am hrănit-o cu vise dureri bucurii necazuri și a crescut mare acum o strânge colivia vrea să-și deschidă aripile și nu poate izbește cu ele în gratii uite ce mă dor coastele probabil simte și ea că se apropie toamna i s-a făcut dor de tărâmurile verzi și calde a devenit nervoasă nici nu mă mai recunoaște în fiecare dimineață îi par că sunt altul de aia cred că nici nu mă mai suferă la fel ca visul de mireasă al unei fecioare în închipuirea ei e o lebădă ori se crede măiastra cioplită în coloana lui brâncuș unică într-un șir în lung și-n lat cât o cruce închinată eroilor care au avut curajul să se nască ce se abandonează ca să ia cu sine numai zborul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate