ÃŽn visul ce-am urcat la Cer pe trepte
Am pus dorința-n voce de-a fi liber
Și de-a cânta tot ce e imposibil
Purtat de înlesnirile-nțelepte.

Să fie versul meu firesc, credibil
Ca omul ce citește să-l accepte
Indiferent de ale lui concepte.
Dă-mi, Doamne, pentru-a scrie, combustibil!

Creațiile sunt în veci combustii
Și ca-n război, cu-ntregul arsenal
Pe locul unde au murit arbuștii.

Și-n grații de pocnește un semnal
Îndrepți spre filă pixul blând al puștii
Și glontele țâșni-va eternal.