o să-mi rup cămașa
plină de sudoare cu palmele crăpate de sare
și o să-ți șterg parbrizul când te vei opri
cât o suflare din fuga ta fără sfârșit
vei scuipa pe geam
și vei trage mai departe din țigare
și vei zice cu ochii mijiți
dispari jigodie, câine-'mpuțit

sudoarea mea va lovi asfaltul

frunze, hârtii și ghemotoace
și pungi de aluminiu și de plastic
vor tresări ca prinse de o boare
în timp ce sute de motoare
vor lovi ritmic zidul
vor lovi

dar mă voi dezbrăca de cămașa aceasta
mereu
de piele mă voi dezbrăca, de sângele meu
să șterg rușinea cu palma spre cer
voi dansa ca un nebun, voi dansa
când sufletul va lovi cerul, când sufletul meu

o fereastră deschisă de vânt se sparge și-n ea
sunt eu, gol, sub cișmea

***

la crâșmă s-au strâns ciorchine lăutarii
lângă-un tânăr chefliu ce dansează pe masă
afară se-aprind felinarele cu-o lumină cleioasă
iar eu mă gândesc cum m-aștepți furioasă
să viu

și mă gândesc la puiul acela
cum îl jumuleai și îi pârleai pielea
îl spintecai și îi tăiai pipota și o despielițai
la fel cum întorceai căptușeala buzunarelor mele pe dos
lăsând gologanii să lovească podeaua din fișicurile rupte de floare
cu un sunet de carne și os

dar nu astă-seară nu

pe jumătate-i paharul de vise
și-afară sub becurile crăpând de frig și uitare
se ramifică umbrele, fântânile
lucind răsturnat paradisurile
și-n cele din urmă
gravidă
se ramifică ea

***

o, draga mea, vino și ține-mi în brațe trupul
fără oase și umbră și sânge și sare
și du-l la gură și umple-l pentru o clipă
cu vechea-i chemare