Viața e un mare ocean de mister,
Dacă te-avanți poți să te-afunzi în el.
Dar tu ce rătăcești plimbandu-te-n pustii
Niciodata sensul vietii nu ai să îl știi.

Picioarele te poarta și nu tu pe ele,
Hainele te-mbracă, abia încapi în ele;
Inima iți bate, dar nici nu o simți.
Trăiesti în altă lume și nu-ncerci să te schimbi.

Nu ești tu cel care gandește,
Controlat de ceva ce parcă te orbește;
Respiri, dar și asta ajungi să nu o simți...
Ca o marionetă, fără voce , fără simț.

Cine ești dacă de-o viață
Te tot învarți în propriul cerc?
Tu nu ai ieșit vreodată
Să spui ce vrei , măcar să-ncerci.

Ridică-te,înalță-ți glasul
Pe tine însuți fii stăpan,
Deschide ochii, ticăie ceasul
Timpul e scurt, ai propriul drum!