În fiecare din noi zace un înger tăcut.
Ne poartă numele, ne poartă trupul,
Rațiunea, păcatele, neștiința.
Cu toții știm că el e prezent în suflet,
Dar refuzăm să-l ascultăm,
Indiferent dacă face un efort și vorbește.
Uneori, în cazuri rare, chiar țipă,
Dar o face cu bunătate;
Până și atunci vocea lui o punem pe seama
Unui vânt ce cutremură frunzele.
Când suntem încătușați, ne redă libertatea.
Când ne doare, ne redă fericirea,
Deși poate pentru el fericirea nu înseamnă
Ceea ce credem noi că înseamnă.
Poate îngerul nostru nu are bani să ne dea,
Și cu siguranță nu ne poate aduce înapoi
Persoanele dragi ce au hotorat să plece,
Dar el însuși ar trebui să ne fie o persoană dragă,
Chiar dacă îngerul nu e o persoană.
Și-atunci, mă întreb:
Ce-mi zice îngerul acum?