agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-30 | | copacii au erecție într-un prezervativ de gheață. e anotimpul în care microbii sunt avortați. la primăvară specia aceasta cretinoidă va plăti singură pensie alimentară. pentru că sunt frumoși sunt buni pentru că mugurii ascund în ei harul. foamea vine din rădăcină. a trăi înseamnă a te smulge de la sânul pământului pentru a fugări plin de salivă zburătoarele. găinile da dintre toate cel mai mult își merită soarta. și-au vândut zborul făuritorului de frigărui pentr-un pumn de grăunțe și apa clocită în care Cristofor a găsit echilibrul oului spărgându-l. blestemat fie-i nume prenumele renumele. fala lor ascunde lăcomia ipocrizia și norocul chior. moartea pe care o înghiți laolaltă cu semințe de sticlă. pentru că e târziu. romul nu te mai vindecă. doar te îmbată. te constrânge să uiți cine ești și spre unde. chiar și pe Peter Pan l-au zvârlit foștilor lupi. un fel de mâțe azi care ba scheaună ba latră și care dau din coadă prevăzătoare neștiind dacă mâna ce se îndreaptă spre ele va mângâia sau va lovi. vai ție specie cretinoidă specie resemnată! te-ai ancorat în Lege asemenea copacului în liană. bestiile sunt condamnate la întuneric la frig. abia dacă maimuțele află pentru câteva secunde sinistre puțină lumină în vârf. de unde sunt smulse de crivăț și sparte în fulgi. oricât de ospitalieri am fi e momentul să întrebăm: - ce morții voștri căutați morților în paturile noastre în femeile noastre în copiii noștri în somnul nostru profund? aici încă nu s-a terminat prezentarea de modă. lumea aceasta e unica rochie de mireasă iar în afara ei tare mă tem că Designerul nu a croit nimic. șapte dintr-o lovitură da la aceasta se rezumă totul. iată cum timpul dezgolește chiar pe podium bietele manechine din plastic. în care mâna lui glumeață a ascuns lumânări. cu cât ard mai intens cu atât se vor stinge mai repede. descoperi că Viața e o carmangerie prin a cărui vitrină porci vaci oi găini pești privesc întrebându-se întrebându -l în zadar pe dumnezeu ce dumnezeu fac animalele acelea bipede cu cadavrele lor iartă! dă! vede-l! auzi-l! da dumnezeu în sus dumnezeu în jos da dumnezeu trece printre onaniști deghizat în femeie cu buze vulgare cu piept siliconat cu picioare incredibil de lungi doar proștii mai speră la ziua în care va întoarce capul după fluierături
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate